Dimineata zilei de luni.,6 ianuarie ma trezesc din somn cu apa rupta.. rectia mea nu poate fi descrisa in cuvinte..si acum ma apuca rasul cand imi amintesc ca desi fiind la a doua nastere, eu cautam pe net daca mi s-a rupt sau nu apa...eram complet nauca....
Ma adun..ce am de facut? Pun mana pe telefon sa-mi sun doctorita, ca doar de aceea 7 luni de zile i-am dat atatea "mici atentii" ....nici un raspuns. Ii trimit un mesaj in speranta ca ma poate indruma spre un alt doctor la o alta maternitate, insa dupa jumatate de ora imi raspunde tot printr-un mesaj: mergeti la Giulesti..si aici s-a incheiat legatura cu doamna doctor Dragu Roxana..cam atat a putut ea face pentru o mamica pe care a monitorizat-o timp de aproape 7 luni de zile...Acestea fiind spuse ma indrept spre Maternitatea Giulesti unde asistenta de la receptie, foarte "draguta" de altfel incepe sa ma certe ca de ce am venit la ei....daca am un medic acolo..etc. Dupa ce termina interogatoriul ma indruma catre camera de garda unde ma primeste o doctorita rezidenta tanara, insa foarte amabila. Mi se face e ecografie, se constata ca bebe este ok insa acum alta problema: ce facem, ca nu sunt locuri libere la neonatologie?Aceasta doctorita pe care nu o s-o uit curand ia o decizie extraordinara: pana imi gasesc un loc intr-o alta maternitate imi face prima injectie de dexometazona. Spun ca a fost o dezicie foarte buna pentru ca acest medicament forteaza cumva dezvoltarea plamanilor lui bebe si trebuie facute minim 4 doze la interval de 12 ore pentru a-si face efectul. Dupa o asteptare de aproximativ 2 ore primesc vestea ca au locuri la Maternitatea Filantropia. Imi iau bagajul, sotul si pe prietenul nostru care ne-a dus cu masina si ne indreptam spre locul in care ulterior am nascut. La Filantropia am fost primita de catre medicul de garda care mi-a facut imediat un control si a decis sa ma duca in sala de pretravaliu unde urma sa primesc tratamentul si bebe sa fie monitorizat permanent. Despre conditiile din acest spital pot spune numai lucruri frumoase: curat, renovat, se intra doar pe baza unei cartele de acces, program de vizita decent. Dar pentru ca intotdeauna trebuie sa existe un "dar", faptul ca nu aveam acolo un medic ginecolog si nu se stia cu cine si cand voi naste nu aveam cui sa ofer " o mica atentie" si nici nu venea nimeni sa discute cu mine despre ce si cum vom face. Cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa fac toate acele injectii cu dexometazona si in dimineata zilei de miercuri 8 ianuarie s-a intamplat minunea: am nascut un pui de om de 1900 g si 49 cm.. de altfel un urias pentru varsta lui gestationala: 33 saptamani. Despre nastere nu voi spune mai mult decat ca o voi tine minte toata viata, insa peripetiile cu noul nostru membru al familiei abia acum au inceput.Asa cum am mai spus neavand un medic ginecolog in acea maternitate cand au inceput contractiile a fost trimisa o doctorita rezidenta care a fost de parere ca mai dureaza ore pana nasc..poate se face chiar si schimbul de tura. Cum a influientat asta? Dupa numai o ora bebe se nastea si echipa de neonatologi nu era pregatita..a fost intubat cu intarziere... In acele momente nu am mai realizat ce se intampla, insa totul era scris pe foaia de externare, desigur in termeni medicali pe care mi i-a explicat o doctorita pediatra acum vre-o doua luni..
Despre medicul ginecolog am doar cuvinte de lauda pentru ca m-a ajutat foarte mult si si-a aratat interesul si post nastere.. insa despre cei de la neonatologie nu pot spune acelasi lucru.
Au urmat 3 saptamani de stat in spital..de unde credeam ca voi ajunge direct la spitalul pentru nebuni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu